Autor: Valentin Vasile

Chiar dacă cortizolul este un hormon benefic la bază, un nivel crescut al acestuia poate ridica probleme serioase de sănătate şi îţi pot influenţa negativ aspectul fizic, dar şi calitatea vieţii.

În trecut, când oamenii erau nevoiţi să vâneze, cortizolul era esenţial pentru a asigura supravieţuirea speciei. Rolul său principal era şi încă este de a pregăti corpul pentru „luptă” sau „fugă”. Dacă în trecut, stimulii de stres se refereau la factori fizici, acum aceştia sunt cu precădere emoţionali, precum plata facturilor sau decizia de a ieşi la pensie. În lumea de astăzi, nu mai avem nevoie să fim în starea de luptă sau fugă de natură. Cu toate acestea, societatea noastră este atât de activă şi ocupată încât cortizolul este în circulaţie constant.

Cortizolul este numit adesea ,,hormonul de stres’’ din cauza legăturii sale cu răspunsul la stres, cu toate acestea, cortizolul este mult mai mult decât un hormon eliberat în timpul stresului. Înțelegerea cortizolului și a efectului acestuia asupra organismului ne poate ajuta să avem o viaţă echilibrată. De exemplu, melatonina este invers proporțională cu cortizolul, de exemplu, atunci când cortizolul este secretat într-o cantitate mai mare, melatonina este scăzută și invers.

Care este stresul și semnificația acestuia în funcționarea fiziologică?

Hans Selye, unul dintre cei mai importanţi fiziologi ai secolului XX, a definit stresul ca fiind ,,… răspunsul nespecific al corpului la orice cerere făcută asupra lui’’. Richard Lazarus, un alt psiholog foarte apreciat, adaugă că ,,…stresul este reprezentat de orice eveniment din cerințele de mediu, cerințele interne sau ambele ce impun sau depășesc resursele adaptabile ale unui sistem individual, sistem social sau de țesut’’.

În multe societăți, stresul este un termen comun care este adesea asociat cu situații și stări negative. Cu toate acestea, o viață fără stres poate fi, de asemenea, dăunătoare, deoarece un individ își va pierde capacitatea de a reacționa la diferite provocări ale vieții. Fiecare persoană are un nivel optim de stres pozitiv numit eustress, în timp ce stresul care este dăunător este considerat a fi suferință.

Care sunt căile de răspuns ale organismului la stres?

Oamenii pot reacționa în faţa unui factor de stres în moduri diferite. De exemplu, dacă un individ percepe acest factor ca fiind o provocare pentru controlul său asupra unei situații, norepinefrina, hormonul ,,luptă’’ este predominant eliberat. Și dacă crește excitaţia stresului și o posibilă pierdere a controlului este resimțită de individ, atunci epinefrina, un alt hormon ,,anxietate’’ este eliberat.

Când stresul este prelungit, individul se simte înfrânt. Aceasta activează hipotalamusul din creier. Ceea ce urmează este o ,,cascadă hormonală’’ care duce la eliberarea finală a cortizolului din cortexul suprarenalian.

Cortizolul a devenit un hormon „prime” de fascinație, discuții și confuzii în cadrul industriei de consum și de fitness, din cauza reclamelor înșelătoare. Este un hormon steroid (compus bazat pe un nucleu steroid) care este produs în cortexul glandelor suprarenale situate în partea superioară a fiecărui rinichi. Postul, consumul de alimente, exercițiile, trezirea și stresul psihosocial determină corpul să elibereze cortizolul. Cortizolul este eliberat într-o manieră extrem de neregulată, cu secreție de vârf dimineața, care apoi se estompează după-amiaza și seara. Reglementarea și mobilizarea energiei sunt două funcții critice ale cortizolului. Cortizolul reglează energia prin selectarea tipului și cantității potrivite de substrat (carbohidrați, grăsimi sau proteine) care sunt necesare organismului pentru a satisface cerințele fiziologice pe care le are.

Cortizolul mobilizează energia prin accesarea depozitelor de grăsimi ale organismului (sub formă de trigliceride) și transferându-le de la o locație la alta sau livrându-le către mușchi. În condiții de stres, cortizolul poate furniza corpului proteine ​​pentru producerea de energie prin gluconeogeneză, procesul de transformare al aminoacizilor în carbohidrați utilizabili (glucoză) în ficat. Cortizolul ajută, de asemenea, adipocitele (celulele adipoase) să crească în celule mature de grăsime. În cele din urmă, cortizolul poate acționa ca agent antiinflamator, suprimând sistemul imunitar în timpul stresului fizic și psihologic.

Legătura potențială dintre cortizol și obezitate

Cortizolul efectuează direct stocarea grăsimii și creșterea în greutate la persoanele foarte stresate. Concentrațiile de cortizol ale țesuturilor sunt controlate de o enzimă specifică care transformă cortizonul inactiv în cortizol activ. Această enzimă particulară este localizată în țesuturile adipoase . Studiile realizate pe grăsimea viscerală umană (grăsimea care înconjoară stomacul și intestinele) și țesutul adipos subcutanat au demonstrat că genă pentru această enzimă este în strânsă legătură cu obezitatea. De asemenea, s-a demonstrat că celulele adipoase viscerale umane au mai multe dintre aceste enzime în comparație cu celulele grase subcutanate. Astfel, nivelurile mai ridicate ale acestor enzime în aceste celule adipoase adânci care înconjoară abdomenul pot duce la obezitate din cauza cantităților mai mari de cortizol care se produc la nivelul țesutului. De asemenea, grăsimea abdominală profundă are un flux sanguin mai mare și de patru ori mai mulți receptori-cortizol comparativ cu grăsimea subcutanată. Acest lucru poate crește, de asemenea, cantitatea de grăsime produsă de cortizol și mărirea dimensiunii celulei grase.

Care este conexiunea dintre stres, cortizol și apetitul alimentar ?

Studiile efectuate au demonstrat că injecțiile cu cortizol sunt asociate cu creșterea poftei de mâncare, pofta de zahăr și creșterea în greutate. De asemenea, un experiment a demonstrate că, femeile aflate în premenopauză care au secretat mai mult cortizol în timpul şi după acest experiment, au ales să consume mai multe alimente bogate în zahăr şi grăsimi. Cortizolul influențează în mod direct consumul alimentar prin ,,manipularea’’ receptorilor din creier (în special, a hipotalamusului). Acest lucru poate stimula o persoană să mănânce alimente bogate în grăsimi și /sau zahăr. Cortizolul influențează indirect apetitul prin reglarea altor substanțe chimice care sunt eliberate în timpul stresului, cum ar fi CRH (hormonul de eliberare a corticotrofinei), leptina și neuropeptida (NPY). Nivelurile ridicate de NPY și CRH și nivelurile scăzute de leptină au demonstrat că duc la stimularea apetitului.

 

Care sunt efectele nocive asupra sănătății asociate cu obezitatea indusă de stres?

Stresul cronic poate contribui la mai multe evenimente fiziologice dăunătoare. Atunci când țesuturile corporale sunt expuse la niveluri ridicate de cortizol pentru perioade lungi de timp, pot apărea unele modificări ale țesutului celular. Nivelurile ridicate de cortizol cauzează depozitarea grăsimilor și excesul de grăsimi circulante care urmează să fie relocalizate și depuse adânc în abdomen, care au rămas necontrolate, pot dezvolta sau pot accelera obezitatea. În plus, hipertensiunea arterială, hiperlipidemia (cantitatea de lipide crescută) și hiperglicemia (creșterea glucozei) au fost legate de creșterea nivelului de cortizol. Persoanele cu un raport ridicat de talie-șold (care identifică obezitatea) prezintă un risc mai mare pentru dezvoltarea bolilor  cardiovasculare, a diabetului zaharat de tip II și a bolilor cerebrovasculare.

Nivelul ridicat de cortizol încetineşte producţia de serotonină, şi până să realizezi ce se întâmplă, eşti scufundat până peste cap în butoiul cu melancolie.

Pentru a ţine sub control efectele acestui hormon, specialiştii recomandă urmarea unei diete echilibrate, practicarea unor exerciţii fizice cu impact redus, precum şi câteva minute de meditaţie pe zi.